UNUL MIC, STĂ PE SPIC

UNUL MIC, STĂ PE SPIC

Unul mic, stă pe spic,

Este macul cel voinic,

Crescu mare cât-un pic,

Nu mai este un pitic.

Și în față stă sub soare,

Să se-nalțe și mai tare,

Să le-ntreacă el pe toate,

Surorile dintr-o parte.

Unul mic, stă pe spic,

El se crede un voinic,

O sămânţă chiar a vrut,

Să fie legănată de vânt.

Vântul bate și-l doboară,

El se crede o comoară,

Să mai stea semeț în zare?

E ferfelit, și cam dispare!

Cum se crede măricel,

Veni, vântul voinicel,

Legănat, firav, de-acum –

Frunzele-i zbură pe drum.

Unul mic, stă pe spic,

E şi mândru că-i voinic,

Roşu-i macul înflorit,

Verde-i grâul înverzit.

Unul mic, stă pe spic,

Mâine n-am să mă ridic!

Un boboc de-acum plăpând,

Mă zoreşte să mă plimb.

  

Unul mic, stă pe spic,

S-a şi dus, s-a veştejit,

Altul creşte pricăjit,

Înflorind; şi-îi ciufulit.

Unul mic, stă pe spic,

Sprijinit că-i tare mic ...!

Eu şi vreau să cresc-un pic,

Până n-oi mai fi, nimic!

Unul mic, stă pe spic,

Roşu, verde din nimic,

Din sămânţă se înalţă,

Floare mică şi măreaţă.

Din raze viaţa să coboare,

Nu-i fi frică de un soare,

Roşu, floare tu de foc,

Zboar-o petală gheomotoc!

Unul mic, stă pe spic,

Curajos şi voinic ...

Se înalţă pân’ la soare,

Dimineaţa pe răcoare.

Pân’ la soare şi-înapoi,

Prin vânt, purtată, şi prin ploi,

Te-ai stins, nu mai eşti cu noi,

Floare-n câmp, ajuns-ai un gunoi!

Macul cel voinic se duse,

Pe zări albastre le atinse,

Petale-n vânt, petale-n rod,

Doar când macul e rapsod.

Dis de dimineață-n zori,

Se desfac bobocii, următori,

Când soarele urcă pe cer,

Câmpul se-aprinde și el,

Focul viu, e în macul voinicel!

vol de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

PARFUM DE PRIMĂVARĂ

PARFUM DE PRIMĂVARĂ

Zambilele mirositoare,

Răsărite sunt în floare,

Roze, albe, violete,

Toate sunteţi în buchete.

O căsuță-n poieniță,

Își face loc o zambiluță,

Iese prima la apel,

-Boboc fă-te mai măricel!

Florăresele-s voioase,

Că au ce pune pe mese,

Flori mărunte și alese,

Din pădure sunt culese.

Micșunele, viorele,

Toate sunt primăvărele,

Culori calde ne răsfață,

 În minunea lor dulceață.

Cu parfum de primăvară,

Amintiri din lunga vară,

Vin, adeseori prin vale; cu

Cântec de privighetoare!

Vol. de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

PRIMĂVARA ÎN FLORI DALBE

PRIMĂVARA ÎN FLORI DALBE

Ghiocelul de sub zăpadă,

Scoate capul să se vadă,

Să răsară întâia oară,

Ce vestește-o primăvară.

Și din clopoțel să sune,

Peste țară a se pune,

Primăvara-n meșteșug,

Cu flori dalbe din belșug.

Minunatele mirese,

Micșunelele-s culese,

Să ajungă la domnișoare,

Onorate sunt cu-o floare,

Să fie iubite și iubitoare.

De un fluture isteţ,

Într-un stil măreţ,

Fără-a pune preţ,

Cu-o floare, certăreţ,

Venită cu dispreţ,

Din grădina primăverii,

Purtată în culoarea iernii,

Înflorind de dragul nostru,

Şi-a găsit tot rostu’

Ghiocelul, micşuneaua,

Toporaşu’ cu vioreaua,

Prin păduri slăbuţe,

Firave şi desculţe,

Albe, micile perluţe,

Stau cuminte pe străduţe,

În bughete sunt drăguţe,

Flori sălbatice, firave,
 - şi finuţe.

Primăvara din flori dalbe,

De noi, e purtată-n salbe!

Din vol de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

MÂNDRUŢE COLORATE

MÂNDRUŢE COLORATE

Prin iarba plină cu micşunele,

A răsărit şi una albă, printre ele,

O fi ghiocelul? ce apare din nea,

M-apropi să mă uit mai bine, la ea ...

Nu! E micşuneaua ce nu-i colorată, şi e albă,

De curând răsărită, în petale dalbe se îmbracă,

E floarea ce-ncolţeşte, şi în soare se dezbracă,

O frumuseţe răsărită, şi găsită, şi prin iarbă ...

În adieri de vânt ... îşi flutură oleacă,

În parfumul ei ... capul şi-l apleacă,

Când primăvara soseşte-n ţară, cu alai,

De mândruţe colorate, ieşite de prin plai.

Vin narcise colorate, prin zăpada-ntârziată,

Un voinic micuţ se-apleacă, pentru-a mirosi-o-ndată,

O căciulă aplecată, ori, prea devreme îngheţată,

De vantul rece, Of, – nu mai vine vremea caldă?

În florile din mii de stele, răsărind aşa, deodată,

Prin grădini primenite, de prea multă zăpadă!

Prin pădurea dezgolită, vântul şuieră la sol,

Colţu’ şi-l arată-ndată, o căciulă demodată,

Verde - alb, pe sub guler ... o dantelă poartă,

Vestitorul primăverii, ghiocelul ce se poartă,

Martie cu alb şi roşu, e destinul tău, de-o soartă,

Să ne fi adus în dar, prima floare din calendar,

Mic şi alb! ... trezindu-ne în noi –

Floarea vieţii, ce-a amorţit de-atâtea ploi,

Din frigul iernii, o punte, făcându-se sloi, –

-      Vine ghiocelul cu zâmbetul său vioi,

Un dar de la natură, pentru sufletul din noi!

Vol. de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

FLOARE DE O ZI

FLOARE DE O ZI

De sub mantia cea albă,

Ghiocelul iese-n grabă,

Să se prindă-n-acel joc,

Al clopoţeilor boboc.

Că veni şi primăvara,

Ce-o cără în spate iarna,

Şi cu florile prin coc,

Toate s-au cules pe loc.

În pădurea cea golită,

Cu flori dalbe e gătită.

Viorele, toporaşii gălbiori,

În lumina versurilor - 

Se prinse-n joc, aceste flori.

Vântul şuieră, coboară,

O petală e pierdută-n iarnă;

E prima zi de primăvară!

Strigă ghiocelul de-afară.

Stai pe loc! În pădure să ne-adunăm,

Floare de o zi! Nu te rup! Te admirăm!

Vol. de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

DOAR PETALE, PRIMĂVARA …

DOAR PETALE, PRIMĂVARA…

Doar petalele plutesc,

Le învârt, le ameţesc,

Vânt de PrimăVară,

Pe flori le doboară!

Doar petale se regăsesc,

Plecate-n univers ceresc,

Iar grădini, curăţate,

De flori vii, parfumate!

Doar petale mici pe jos,

Ating un sol, uşor ...

Când se scutură un nor,

În petale mii, venite-n zbor!

Din petale! Doar coboară!

Dăruite de natură ...

Iar prin cer, de pe-afară,

Pe pământ se află, iară!

Urcă-n zbor, colorând din nou –

Un cer pictat de micul curcubeu!

Doar petale, -n PrimăVară,

Din Magnolie, se coboară,

Doar petale-acum şi mor,

Prin vântul, cel călător,

Un amic răzbunător!

Doar petale, pe pământ şi-n cer,

Un copac de-acum stingher,

Iar la vară, două mere în paner,

Iarna prin cuptor, când afară-i ger,

Ori prin foi de cocă la plăcintă-mere,

Cu petale... din ulcior şi vin, se cere!

Vol. de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

UN VIS DE PRIMĂVARĂ

UN VIS DE PRIMĂVARĂ

Tu, vis frumos de primăvară,

Coboară-n jos ca şi o boară,

Peste mine şi peste ţară,

C-un aer călduţ de mă-nconjoară.

Tu renaşti de după iarnă,

În iarba verde de afară,

Şi-n flori crescute, cu migală,

Să nu le-ngheţi! drăguţă primăvară.

Tu vânt călduţ adie, pe sub pomii roditori,

Goliţi de iarna-acum, sunt şi plini de flori,

Şi ca la vară, în anotimpul următor,

Să fim serviţi cu fructe din aroma lor,

-      De va veni şi luna lui cuptor!

Din vol de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

MAMA GAIA

MAMA GAIA

Mama Gaia e fierbinte,

Îi pasă şi e cuminte; de

Ai săi copii s-o-alinte,

Cu flori, pe a sa frunte.

Şi cu firicele de iarbă,

S-o mângâie pe sub barbă,

Şi-o păpădie voioasă,

Să-i fluture că-i aleasă.

E planeta vie, cea albastră,

Terra noastră cea măiastră,

Din flori şi păduri de-alune,

-      S-o ocrotim!

Este-o Mamă pe bune!

Din vol. de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

LACRIMILE CERULUI

LACRIMILE CERULUI

Pic, pic, strop din cer,

Apă multă n-am să cer,

Picuri mici de rouă rece,

Pe-o petală sunt cam zece.

Trandafir culcat de rouă,

Frumuseţea-i ta ca nouă,

Bule albe de izvor,

Mă hrăneşti, ca să nu mor.

Până vine-o ploicică,

Repezită şi chiar mică,

Picături din nori să curgă,

Lacrimi dulci să ne aducă.

Peste tot prin toată ţara,

Mai ales primăvara ,

Când totul reînvie ...

Frumuseţi pe-această glie!

Flori, copaci şi iasomie,

Ogoare, prin viţa de vie,

Iar ne cântă-o ciocârlie,

Cu al ei cântec de – lie!

Din vol. de Poezii - DOAR PETALE - Autor Suzi Mirea

STELUŢE VIOLETE

STELUŢE VIOLETE

Steluţe mici de Liliac,

Împodobit de un veac,

Steluţe mici şi totuşi vii,

Te rog curând să reînvii!

 Stele, din steluţe violete,

Pentru frumoasele fete,

Culese din Primăvară,

Ooo, - Inima-ţi tresaltă?

Steluţe mici, înmiresmate,

Din roz-lila amestecate,

Vântul floarea ce ţi-o bate,

Îţi duc dorul, eşti departe!

Steluţe iar, şi iar steluţe,

Pe jos căzute şi cernute,

Rând pe rând s-au scuturat,

În strat pufos de praf uscat.

Steluţe mici, din Primăvară,

Pe pământ eşti o comoară,

Verde-ai fost, acum te-ai dus,

Doar în poze, eşti, readus!

Din vol. de Poezii - DOAR PETALE - Autor Suzi Mirea

BRAZII PLETOŞI

BRAZII PLETOŞI

  

Stau în gând, sub brazii cei pletoşi,

Soarele mă-ndeamnă, sunt-şi umbroşi,

Sunt pe toane “acele”, şi prea zeloşi,

Ai îngrijă mare, că sunt şi ţepoşi.

Ei! dacă te înţep, ai vibraţie în corp,

Te trezesc eu, cumva, cu un scop,

Voi oamenii ... mai uitaţi de mine,

Şi vizitat sunt, de-al vostru câine.

Stau în ploaie şi, când mă bate-un vânt,

De dragul vostru şi-al meu legământ,

Sunt pe creastă în tot anul, şi-n tot veacul,

Dacă nu-s tăiat, - de vreun om, săracul...

N-ai ce-i face ... că n-are lemne de încălzit,

Iar bogatul mult mă place şi mă-mbracă-n iezuit,

Se distrează mult prea bine, ei, pe seama mea,

Cu beteală mă încarcă, şi îmi zice stea.

Steaua din Betleem, ce-a răsărit pe cer,

Când totul era, învăluit într-un mister,

Pe vremea când, s-a născut un înger;

În adevăr, să-i urmăm paşii, şi-n credinţă,

Până ce, ne vom lumina, cu tot cu fiinţă!

Iar pădurea voastră demult a sărăcit,

Cu un brad, mai mulţi, şi un “bun venit”,

În buzunarul celor puţini, s-a cuvenit ...

Să fim tăiaţi şi pe urmă aruncaţi,

Pe un moft de-al vostru, dragii mei fraţi!

Vă spun că, prea bine nu procedaţi,

Prin tăierea noastră, viaţa, voi ne-o luaţi.

O steluţă de lumină... şi mult prea înţeleaptă,

Respectă orice gâză, apa, ce te ţine-n viaţă,

Natura, - îşi are rostul ei, cu farmecul din flori,

Nu uita că-n jurul tău, roiesc, şi fluturii ameţitori.

Respectând natura vie, respectat vei fi de viaţă,

O albină-ţi dă bineţe, când şi roua-ţi cade-n faţă!

Din Vol. de Poezii - DOAR PETALE - Autor Suzi Mirea

Foto: Autor

APĂ DE PLOAIE

 

APĂ DE PLOAIE

Sub un nor de ploaie,

Picături şiroaie,

Se adună-n vale,

Un torent ... e jale.

Sub un nor de ploaie,

Mai surâde-o floare,

Vântul tija o îndoaie,

Scuturând petale.

Sub un nor de ploaie,

Tună, fulgeră pe cer,

O culoare aburie,

Se arată pe sub cer.

Sub un nor de ploaie,

O căpiţă, claie,

Adună apa care,

Vin pe sol şi-n care.

Sub un nor de ploaie,

Picături din mare,

Se evaporă în stare,

Cad pe noi, pe straie.

Sub un nor de ploaie,

Apa curge pe cărare,

O transformă-n baie,

Ud şi rece la picioare.

Sub un nor de ploaie,

Doar un vânt jupoaie,

Frunze de pe ram,

Pe potecă le găseam.

  

Sub un nor de ploaie,

Vrăbiuţa să coboare,

În stol, legănată-i tare,

De ştrengaru’ vijelie.

Sub un nor de ploaie,

Nu găseşti nicio potaie,

În coteţ s-au adunat,

Nu e vremea de lătrat.

Sub un nor de ploaie,

O cărare-i jloaie,

Plină-i de noroaie,

Înfundată şi cu paie.

Adunate din căruţe,

Vin cosaşii vara-n iţe,

Sub un nor de ploaie,

 Doar cu fetele-n cosiţe.

Sub un nor de ploaie,

Apă şanţul multă are,

Plină-i calea de gunoaie,

Altă pantă nu mai are.

Sub un nor de ploaie,

Pe la straşină şiroaie,

Apă multă prin cazane,

Pentru rufe şi-n pâraie!

 O Poezie, de la Mama Ploaie,

Am dat-o-n fală şi-n slogane,

Doar E, – Apă de Ploaie!

Din Vol. de Poezii - DOAR PETALE - Autor Suzi Mirea