Primăvară, Primăvară,
Ce te plimbi, prin ţară!
Să-nverzeşti câmpiile,
Pomii-n alb, narcisele!
Numai crinii... cei regali,
O frumuseţe de neegal,
S-a gătit în alb, imperial,
Floare-n colţuri, orientali.
Mai încolo nu prea mult,
Un trandafir stătea, cam mut,
Îşi urmează cursul lui,
Până la, înflorirea bobocului.
Să-i dea clasă crinului, trufaş,
E de viţă! nu-i o scuză. Mă laş’
E nobil, şi se crede apreciat,
El – nu stă deloc cu tine la sfat,
În cunună-i locul, la un premiant,
Tot copilul ce în carte, s-a înălţat.
Pe uliţa cu ceva verdeaţă,
Iarba multă, iar se-înalţă,
Mai răzbat şi ei, clopoţeii,
Prin gard, răsărind, mititeii.
O nalbă se tot duce-n sus,
Până-n soare, pe la apus,
Să mai crească mult ar vrea,
Că... pe loc nu vrea să stea.
Trei lalele bătute de vânt,
Dansează-n aer, nevrând,
Se leagănă toate pe rând,
Cu tulpina-i pe pământ.
Doar petale zboară, zboară,
Pe când vântul se-nfioară,
Le scutură, şi le măsoară,
A trecut vremea ta, surioară!
Prin curţile, pe la vecini,
Sunt bujorii, cei sublimi,
Înfloriţii – Majestăţii ,
Majordomii – dimineţii!
Un parfum de lăcrămioară,
Strop de rouă, vrea să ceară,
De la bujorul, înmiresmat,
Cel în alb, cu ciclam îmbrăcat.
O floare, ce măruntă e, de soc,
Vrea să iasă, din al său boboc!
Vin ploi cu furtună, ziua-i plină,
Pentru-a fi culeasă, iar la cină,
Cu miere din socată, şi-o afină –
Pentr-o limonadă, bine pregătită,
La serbarea fiilor şi fiicelor, servită,
Că totul, ne este adus pe tavă, natural,
Parfum de Flori,
... cu miresme fără egal!
Vol - DOAR PETALE - Suzi Mirea
