O iubesc pe Mama
Vară,
Ce apare, din
Primăvară,
În Soarele de
dimineaţă,
Cu dragoste, la
distanţă.
Împletind, din maci
şi albăstrele,
O corolă mică, din micile stele,
Apărându-mă de razele
solare,
Că sunt călduţe, şi dogoritoare.
Şi grâul, să fie
răscopt,
Din Iunie cu bobul
copt,
La treierat să
ne-ntâlnim,
Ca bobocu’ roşu, noi
să fim.
Cu macii-n păr, să ne
mândrim,
O albăstrea-n cunună,
s-o făurim,
Cu două feţe, ca două
margarete,
Stau aranjate, în ale
tale plete.
Din razele tale aurii,
căzute aici,
O floare-şi ridică
fruntea, ia ghici?!
Cine-i mai frumoasă,
dintre mămici?
Vara, Toamna, Iarna,
Primăvărateci!
Te iubesc şi sunt bine,
Mamă Vară,
Când razele ţi-i le
cobori, pe seară,
Pe plajă, prin
nisipul auriu,
Te retragi cu tot, cu
bronzul tău viu.
Când dimineaţa ochii şi-i-arată-n soare,
Florile sălbatice, şi
căluţul din mare,
Le creşti, să fie
la-nălţimea, care-o are,
Fiecare buruiană şi
leguma hrănitoare.
Tot un cuib de
rândunici, pline-sunt câmpiile,
De nuanţe-n roz şi
verde, acoperind viile,
Toţi copiii-un zmeu
înalţă, atrăgând privirile,
Şi un pantalon
ce-adună, toţi scaieţi de prin vale.
Bineţe, frumuseţe, Vara-n
fiecare colţ din ţară,
Cum atârnă şi zorele,
pe terase din balcoane,
O privighetoare
cântă, la o straşină, de soare
Stă ascunsă, până-n
seară, plină-i de răcoare!
