~ Doar petale ~ Volum de Poezii ~ Autor Suzi Mirea

1 decembrie 2017

DANSÂND PRIN MACII ALBI





Doar prin macii albi să păşesc,
În balerină, eu, mă definesc.
Mai pe seară, se şi-nveselesc,
La lumina Lunii -  ei strălucesc.

Sub bolta cerului de albi clopoţei,
Luna coboară încununaţi să fie ei,
Sunt felinare în plină natură,
Noaptea ce pare, să fie matură.

La Lună nu mă uit şi sunt mai tăcut,
Că Luna nu coboară pe acest pământ,
Sunt cu florile mele într-un jurământ,
Să luminăm grădina, chiar şi pe un vânt.

Până dimineaţa în zorii zilei albe,
Când clopoţei răsar, pe mai departe,
Şi noaptea, când Luna va dispărea,
Prezentă voi fi - cu lumina mea!

Lumină răsărită din Marele Soare,
De la distanţă ne luminează cu ardoare,
Pământul, florile, câmpiile, vieţuitoare,
Şi fiinţele ce suntem-aici, la înălţare.

Am poposit de mult prin macii albi,
Un gram de puritate! să nu-l destram,
De-atâtea griji, nici de mine, nu ascultam,
O stea căzută-n buruiana celor slabi,
  
De înger şi din fire, cum se mai spune,
Atenţie! Să nu ajungi, ca un cărbune!
Din mină! Din mine un diamant curat,
Veni-vremea să nu mai tolerez, orice sfat.

Dintr-un mac purtat de vânt şi ars de soare,
M-am ridicat şi sunt, în a mea grandoare,
Din fiinţa de lumină statornică şi doritoare,
De viaţă împlinită, sunt - într-o splendoare - 
Pe mai departe în astă lume, răzbunătoare.

Petală de mac uşor, purtat de vânt,
Acum eşti dalb, mâine, căzut la pământ,
Doar eşti înger, odată, aşa te-ai vrut,
Acum regreţi, că nu te-ai deşteptat,
-      Mai demult!

Dar totul nu-i pierdut, e un câştig,
Fiinţă de lumină? ia-ţi avânt!
Pricepi ce-ţi spun de-al meu cuvânt?
Nu sta prea mult, în al tău gând,

Lasă-te pierdută prin acest rând.
De-ai fi cu mine! Sinele tău Sfânt,
Şi- O lacrimă să vărs, să plâng,
Din Macul Alb ce-ai fost născut,
 O Stea de zi, în noapte luminând!


Din Vol. de Poezii - DOAR PETALE - Autor Suzi Mirea


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu