~ Doar petale ~ Volum de Poezii ~ Autor Suzi Mirea

18 aprilie 2020

DOAR PETALE ... ADIE-UN VÂNT ...





Doar petale adie-un vânt,
Pe sub plopi-ele dansând,
Doar în Primăvară sunt,
Pică una rând pe rând.

Doar petale adie-un vânt,
Pe sub cer colindă,
Iar căzute-s pe pământ,
Când pe iarbă o inundă.

De flori roz, vlăstare,
Smulse-a lor petale,
Dezgolind un pom de floare,
Şi, de frumuseţile sale ...

Un copac prea roditor,
Legănându-se uşor,
Doar petale-ating un sol,
Din vântul binevoitor,
Sunt prin aer, cad în gol.

Doar petale vin, şi ninge,
Din pom cad; se stinge,
Pe când roua se prelinge,
O petală-n zbor atinge.

Doar petale sunt, căzând,
Un pământ acoperind,
O tandreţe în pictură,
Ne sunt date de natură!


DOAR PETALE - SUZI Mirea

8 august 2019

INIMĂ DE TRANDAFIR





Inimă, boboc de trandafir,
Te-ai trezit ieşit pe fir,
Natura, aşa te-a vrut,
În petale, tu ai crescut.

Un boboc deosebit,
Dintr-un trandafir pitic,
A ieşit la soare-un pic,
Şi e tare necăjit.

Să-l culeagă-o domnişoară,
Şi să-l pună la inimioară,
Cu dragoste de-l înconjoară,
Iubit să fie întâia oară.

Sau să-l pună la ureche,
Un trandafir fără pereche,
Se mândreşte cu a lui formă,
O inimă prea uniformă.

De-o nuanţă, perlă mică,
La floarea cea pitică,
Iar soarele când apuse,
Roşu-n grad devenise.

Strălucea cândva pe cer,
Pe pământ lumină-avem,
Dimineţi, cu aromă din eter,
Treziţi vom fi, c-un salut solemn!


DOAR PETALE - vol. - SUZI MIREA

4 martie 2019

PARFUM DE FLORI




  
Primăvară, Primăvară,
Ce te plimbi, prin ţară!
Să-nverzeşti câmpiile,
Pomii-n alb, narcisele!

Numai crinii... cei regali,
O frumuseţe de neegal,
S-a gătit în alb, imperial,
 Floare-n colţuri, orientali.

Mai încolo nu prea mult,
Un trandafir stătea, cam mut,
Îşi urmează cursul lui,
Până la, înflorirea bobocului.

Să-i dea clasă crinului, trufaş,
E de viţă! nu-i o scuză. Mă laş

E nobil, şi se crede apreciat,
El –  nu stă deloc cu tine la sfat,
În cunună-i locul, la un premiant,
Tot copilul ce în carte, s-a înălţat.

Pe uliţa cu ceva verdeaţă,
Iarba multă, iar se-înalţă,
Mai răzbat şi ei, clopoţeii,
Prin gard, răsărind, mititeii.

O nalbă se tot duce-n sus,
Până-n soare, pe la apus,
Să mai crească mult ar vrea,
 Că... pe loc nu vrea să stea.
  
Trei lalele bătute de vânt,
Dansează-n aer, nevrând,
Se leagănă toate pe rând,
Cu tulpina-i pe pământ.

Doar petale zboară, zboară,
Pe când vântul se-nfioară,
Le scutură, şi le măsoară,
A trecut vremea ta, surioară!
  
Prin curţile, pe la vecini,
Sunt bujorii, cei sublimi,
Înfloriţii – Majestăţii ,
Majordomii – dimineţii!

Un parfum de lăcrămioară,
Strop de rouă, vrea să ceară,
De la bujorul, înmiresmat,
Cel în alb, cu ciclam îmbrăcat.

O floare, ce măruntă e, de soc,
Vrea să iasă, din al său boboc!
Vin ploi cu furtună, ziua-i plină,
Pentru-a fi culeasă, iar la cină,
Cu miere din socată, şi-o afină –

Pentr-o limonadă, bine pregătită,
La serbarea fiilor şi fiicelor, servită,
Că totul, ne este adus pe tavă, natural,
Parfum de Flori
... cu miresme fără egal!


Vol - DOAR PETALE - Suzi Mirea

12 februarie 2019

VÂNTUL MĂ COLINDĂ





Din petale floarea strigă,
Fiindcă-i frumoasă de pică,
De la soare de la vânt,
Mai cade şi pe pământ.

Şi în vânt ea se apleacă,
Mult îi ia să se întoarcă,
Mai zăboveşte cel puţin,
Prin vântul cel divin.

Şi – , îi place să fie legănată,
În adieri de vânt, purtată,
Încolo-ncoace să le dezmintă;
Petale-nhaţă…în aer se înalţă.

Mult e veselă…nu-i tristă,
Ea se crede şi artistă,
Îl întreabă şi pe vânt,
Dac-o iubeşte atât de mult!

Şi vântul, era mai iubăreţ,
O trezi, ca un bun drumeţ,
Pe o noapte cu lună nouă,
Şi cu stropi de apă, plouă.

Du-te vântule mai departe!
Şi adu-mi zorile mai aproape!
Floare dragă, iar te pică,
Când roua; şi vântul te ridică.

Pe sub flori şi pe sub nuci,
Să treacă şi guguştuci,
Vremea-i caldă şi e blândă,
Tu vino, de mă colindă!

Briza vântului răcoare,
S-o simt de la depărtare,
Şi mă-nvârt şi mă scufund,
În vântul cel rece, plăpând.

Să miroasă şi a zorele,
Cu mulţi trandafiri pe ele.
Mai vino şi prin curtea mea,
Să te simtă şi o viorea.

Cald, frumos, împrospătat,
Şi pe munte, tu, l-ai încântat,
Pentr-o vale mult prea înfrunzită,
Mai părăsit, şi sunt tare tristă!



27 ianuarie 2019

DIN DRAGOSTE DE VARĂ





O iubesc pe Mama Vară,
Ce apare, din Primăvară,
În Soarele de dimineaţă,
Cu dragoste, la distanţă.

Împletind, din maci şi albăstrele,
O corolă mică, din micile stele,
Apărându-mă de razele solare,
Că sunt călduţe, şi dogoritoare.

Şi grâul, să fie răscopt,
Din Iunie cu bobul copt,
La treierat să ne-ntâlnim,
Ca bobocu’ roşu, noi să fim.

Cu macii-n păr, să ne mândrim,
O albăstrea-n cunună, s-o făurim,
Cu două feţe, ca două margarete,
Stau aranjate, în ale tale plete.

Din razele tale aurii, căzute aici,
O floare-şi ridică fruntea, ia ghici?!
Cine-i mai frumoasă, dintre mămici?
Vara, Toamna, Iarna, Primăvărateci!

Te iubesc şi sunt bine, Mamă Vară,
Când razele ţi-i le cobori, pe seară,
Pe plajă, prin nisipul auriu,
Te retragi cu tot, cu bronzul tău viu.

Când dimineaţa ochii şi-i-arată-n soare,
Florile sălbatice, şi căluţul din mare,
Le creşti, să fie la-nălţimea, care-o are,
Fiecare buruiană şi leguma hrănitoare.
  
Tot un cuib de rândunici, pline-sunt câmpiile,
De nuanţe-n roz şi verde, acoperind viile,
Toţi copiii-un zmeu înalţă, atrăgând privirile,
Şi un pantalon ce-adună, toţi scaieţi de prin vale.

Bineţe, frumuseţe, Vara-n fiecare colţ din ţară,
Cum atârnă şi zorele, pe terase din balcoane,
O privighetoare cântă, la o straşină, de soare
Stă ascunsă, până-n seară, plină-i de răcoare!



ADIO VARĂ, CĂ VINE-O TOAMNĂ





Mama Vară s-a întins,
De trei luni, ne-a cuprins,
În flori dalbe, paradis;
Frunze moarte-am prins.

Ne-am trezit din vis ...
Greierii s-au pus pe râs, o
 Mierlă, dezgheţată-n glas,
Ne cântă de bun rămas.

Flori de Toamnă uscate,
Pe la icoane busuioace,
Din grădini sărace,
Doar gutuile-s, cromate.

C-a sosit şi-o Toamnă,
Frunze moarte-adună,
O furtună cam nebună,
Crizanteme, scutură.

Unde-i Vara când ne toarce?
Un păianjen plasă-şi face,
Prin nămeţi şi n-ai ce-i face,
Şi chitara verii, tace!

Adio Vară, adio flori,
Doar prin casă, trandafiri,
Frumuseţi pastelate,
Prin geam fulgu-e departe,
Doar o Iarnă ne desparte!


vol - DOAR PETALE

23 ianuarie 2019

VIS DE VARĂ




  
Poate să bată soarele cât o vrea,
Numai vântul s-adie toată ziua,
Când frunzele, ne-adorm în cântul lor,
Ne-ating pe-un braţ, umăr uşor ...

În vals, sunt legănate ameţitor,
În aerul ce, devine dogoritor,
Al verii, şi-al pomului roditor ...
O ploaie să cadă în al său decor,
Pe pământul veşnic înfloritor ...

Prin natura verde hrănitoare,
În miile de peisaje siderale,
În culori vii, nuanţate-n soare ...

Vis de vară, prin ochii verzi, să-l vezi,
Ori... prin cântul mierlei de prin livezi!



vol - DOAR PETALE

19 ianuarie 2019

LACRIMI DE LĂCRĂMIOARĂ





Le-am descris pe toate-acum,
Puse-ntr-un buchet de parfum,
Ghiocei, brânduşă, balsamine,
O stamină-i plină de albine.

Vizitate sunt, și-n floare,
Culegând a lor nectare,
De pe floare la-ntâmplare,
Dulce-i o narcisă salvatoare.

Când clopoţeii se adună,
De la albastra zambilă,
În trupul ei de balerină,
Comoară-e pentru albină.

Alături este, și-o lăcrămioară,
Ce varsă lacrimi de, odinioară,
Din lunga vară, culese din rouă,
Presărate din cer cu viață nouă!



26 decembrie 2018

UNUL MIC, STĂ PE SPIC





Unul mic, stă pe spic,
Este macul cel voinic,
Crescu mare cât-un pic,
Nu mai este un pitic.

Și în față stă sub soare,
Să se-nalțe și mai tare,
Să le-ntreacă el pe toate,
Surorile dintr-o parte.

Unul mic, stă pe spic,
El se crede un voinic,
O sămânţă chiar a vrut,
Să fie legănată de vânt.

Vântul bate și-l doboară,
El se crede o comoară,
Să mai stea semeț în zare?
E ferfelit, și cam dispare!

Cum se crede măricel,
Veni, vântul voinicel,
Legănat, firav, de-acum –
Frunzele-i zbură pe drum.

Unul mic, stă pe spic,
E şi mândru că-i voinic,
Roşu-i macul înflorit,
Verde-i grâul înverzit.

Unul mic, stă pe spic,
Mâine n-am să mă ridic!
Un boboc de-acum plăpând,
Mă zoreşte să mă plimb.
  
Unul mic, stă pe spic,
S-a şi dus, s-a veştejit,
Altul creşte pricăjit,
Înflorind; şi-îi ciufulit.

Unul mic, stă pe spic,
Sprijinit că-i tare mic ...!
Eu şi vreau să cresc-un pic,
Până n-oi mai fi, nimic!

Unul mic, stă pe spic,
Roşu, verde din nimic,
Din sămânţă se înalţă,
Floare mică şi măreaţă.

Din raze viaţa să coboare,
Nu-i fi frică de un soare,
Roşu, floare tu de foc,
Zboar-o petală gheomotoc!

Unul mic, stă pe spic,
Curajos şi voinic ...
Se înalţă pân la soare,
Dimineaţa pe răcoare.

Pânla soare şi-înapoi,
Prin vânt, purtată, şi prin ploi,
Te-ai stins, nu mai eşti cu noi,
Floare-n câmp, ajuns-ai un gunoi!

Macul cel voinic se duse,
Pe zări albastre le atinse,
Petale-n vânt, petale-n rod,
Doar când macul e rapsod.

Dis de dimineață-n zori,
Se desfac bobocii, următori,
Când soarele urcă pe cer,
Câmpul se-aprinde și el,
Focul viu, e în macul voinicel!


vol de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA


19 decembrie 2018

PARFUM DE PRIMĂVARĂ





Zambilele mirositoare,
Răsărite sunt în floare,
Roze, albe, violete,
Toate sunteţi în buchete.

O căsuță-n poieniță,
Își face loc o zambiluță,
Iese prima la apel,
-Boboc fă-te mai măricel!

Florăresele-s voioase,
Că au ce pune pe mese,
Flori mărunte și alese,
Din pădure sunt culese.

Micșunele, viorele,
Toate sunt primăvărele,
Culori calde ne răsfață,
 În minunea lor dulceață.

Cu parfum de primăvară,
Amintiri din lunga vară,
Vin, adeseori prin vale; cu
Cântec de privighetoare!


Vol. de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA

24 noiembrie 2018

PRIMĂVARA ÎN FLORI DALBE




Ghiocelul de sub zăpadă,
Scoate capul să se vadă,
Să răsară întâia oară,
Ce vestește-o primăvară.

Și din clopoțel să sune,
Peste țară a se pune,
Primăvara-n meșteșug,
Cu flori dalbe din belșug.

Minunatele mirese,
Micșunelele-s culese,
Să ajungă la domnișoare,
Onorate sunt cu-o floare,
Să fie iubite și iubitoare.

De un fluture isteţ,
Într-un stil măreţ,
Fără-a pune preţ,
Cu-o floare, certăreţ,
Venită cu dispreţ,

Din grădina primăverii,
Purtată în culoarea iernii,
Înflorind de dragul nostru,
Şi-a găsit tot rostu

Ghiocelul, micşuneaua,
Toporaşu’ cu vioreaua,
Prin păduri slăbuţe,
Firave şi desculţe,

Albe, micile perluţe,
Stau cuminte pe străduţe,
În bughete sunt drăguţe,
Flori sălbatice, firave,
 - şi finuţe.

Primăvara din flori dalbe,
De noi, e purtată-n salbe!



Din vol de Poezii - DOAR PETALE - SUZI MIREA